nelyRodeste la timp și… nelatimp…  

                                                                                                                                             Cornelia Rus, Londra, UK

Nu este nevoie să fii un expert pentru a observa cu câtă repeziciune vin peste noi zile rele, așa cum le găsim numite în Scriptură. Dar, în ciuda acestor vremuri dificile a căror martore suntem, ori unde ne-am afla pe harta lumii, trebuie să nu uităm, ca și credincioase  că, făcând parte din  Biserica  răscumpărată  de Hristos avem un statut privilegiat.

De aceea este timpul să rodim, să se vadă că suntem purtătoare de vești bune, vestitoare ale dragostei și protecției lui Dumnezeu. Dar nu putem rodi Roadele Duhului care sunt dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine, credincioșia, blândețea, înfrânarea poftelor  trăind în izolare, în afara comunității sfinților. Toate aceste roade trebuie să se manifeste în relațiile dintre noi, începând cu cei din familie și extinzându-le asupra celor cu care venim în contact zilnic sau ocazional.

Din nefericire însă, datorita înmulțirii păcatului și necinstirii lui Dumnezeu, respectarea valorilor biblice scade pe zi ce trece, fapt ce duce în mod automat la alienarea față de El și la izolarea noastră unii de alții. Soluția la această problemă este simplă, dar trebuie aplicată cu seriozitate : să rămânem lipite tare de Cuvântul viu al Scripturii, pentru a-L cunoaște tot mai bine pe Dumnezeul din ea. Cu cât Îl vom descoperi  mai mult din Scripturi, cu atât vom sfârși prin a-L iubi și a dori să trăim după principiile ce ni le-a lăsat ca norme de viețuire.

Și pentru că peste tot in lumea creștină urmează sezonul  mulțumirii și sufletul meu a început să vibreze la dorința de a aduce mulțumiri lui Dumnezeu pentru tot ceea ce El îmi dăruiește în fiecare zi. De aceea, în reverență, încerc să împărtășesc cu voi, dragele mele surori, aceste gânduri personale.

Mulțumesc !

     Cum să-Ți mulțumesc, Doamne, Tatăl meu,  pentru iubirea Ta ?    

     Pentru că, în planul Tău cu mine, Tu ai fost Cel care m-ai iubit întâi !

     Cum aș putea cuprinde în ființa mea, dragostea Ta infinită ?

     Aș putea ? Niciodată !

     Asemenea femeii din Sihar, sufletul meu însetat a gustat din apa vie pe care Fiul Tău,  mi-a dat-o. Doamne, port în mine, chipul Fiului Tău, al Domnului care stă la dreapta Ta, pe scaunul de domnie al universului.

     M-ai îmbrăcat cu omul cel nou și de atunci nu încetezi să mă înnoiești cu cunoștința Ta. Mă uit la inima Ta îndurătoare și la cer și vreau să umblu după lucrurile de sus, ca să Te pot vedea tot mai mult.

     Mă uit la bunătatea Ta și simt cum sufletul meu se umple de ea !

     Mă uit la smerenia Ta și văd slava Ta ! Mă uit la blândețea Ta și văd răutatea mea… Îndelung răbdător  și plin de îngăduință cu mine, Tu nu încetezi să ierți greșelile mele. Sunt copleșită de dragostea Ta !

     Pacea Ta stapânește inima mea și sunt recunoscătoare, Dumnezeule Tată, pentru că mi-ai dăruit-o și mie. Prezența Ta îmi umple inima de cântări de laudă și mulțumire. Învățăturile și sfaturile Tale sunt pe buzele mele.

     Ele șoptesc Numele Tău și Îți aduc mulțumire Ție, Tată, pentru dragostea Ta, Ție, Doamne Isuse, pentru jertfa Ta și Ție, Duhule Sfânt, pentru călăuzirea de care îmi faci parte la fiecare răscruce de drum !

 Acest material a fost publicat în revista creștină pentru femei ”DE SUB FINICUL DEBOREI” nr.52 din luna noiembrie 2015, la pag 5 și a fost preluat cu acordul editorului revistei.

Editor : Aurelia Gabor

1425 Zion Church Rd., Hickory, NC, 28602,

Tel. 36o-944-9638 ;

EMail : aureliagabor@yahoo.com

LA CUMPANA DINTRE ANI

              LA CUMPANA DINTRE ANI…   

                                                              Ana Dobra, Portland, Oregon

     Cumpăna dintre ani constituie un moment de adâncă meditație. Pe de o parte, amintirea zilelor care s-au scurs, iar pe de altă parte, continuarea sau întocmirea unui plan pentru Noul An. Desigur că, nu trebuie să uităm ce spune Iacov în epistola sa : ”Ascultaţi, acum, voi care ziceţi : „Astăzi sau mâine ne vom duce în cutare cetate, vom sta acolo un an, vom face negustorie şi vom câştiga !” Şi nu ştiţi ce va aduce ziua de mâine ! Căci ce este viaţa voastră ? Nu sunteţi decât un abur, care se arată puţintel şi apoi piere. Voi, dimpotrivă, ar trebui să ziceţi : „Dacă va vrea Domnul, vom trăi şi vom face cutare sau cutare lucru.” Iacov 4:13-15.

Sfântul Augustin, filozof creștin care a trăit în secolul IV, a spus : ”Ziua de mâine n-a promis-o Dumnezeu nimănui ; de aceea, El poate să ți-o dea sau poate să nu ți-o dea”. Binecuvântarile Domnului, precum și binefacerile Sale din trecut și din prezent nu trebuie uitate. ”Binecuvântează suflete pe Domnul și tot ce este în mine să binecuvânteze numele Lui ; Binecuvântează suflete pe Domnul și nu uita nici una din binefacerile Lui.” spune psalmistul în Psalmul 103:1-2.

Zilele de sărbătoare legate de trecerea anilor, oferă cu prisosință ocazia urărilor de bine, unele cu toată sinceritatea, altele schimbate din politețe. Însă cele mai multe urări pe care ni le facem unii altora au ceva în comun și anume,  se limitează la lucrurile vizibile, la cele pământești. Desigur că, avem nevoie și de binecuvântări materiale, financiare, dar de cea mai mare valoare consider că sunt cele spirituale. Sau, cum spunea apostolul Ioan : ”Preaiubitule, doresc ca toate lucrurile tale să îți meargă bine și sănătatea ta să sporească tot așa cum sporește sufletul tău”.  

     Numai o viață împreună cu Dumnezeu are valoare și însemnătate pentru aici și pentru veșnicie, cu pace și bucurie de la Domnul Isus și prin Duhul Sfânt. Oliver Golsmith, scriitor irlandez din sec. XVIII-lea, a spus : ”Viața unui om constituie o călătorie care trebuie făcută, oricât de rele ar fi drumurile sau condițiile”.

Doresc ca anul 2015 sa fie un an plin de binecuvântări cerești și pământești pentru toți cititorii revistei ”De sub Finicul Deborei” și pacea lui Hristos să vă umple sufletele de bucurie.

Vă salut pe toți și toate cu tradiționalul salut românesc : ”La Mulți Ani !”.

 

 Acest material a fost publicat în revista creștină pentru femei ”DE SUB FINICUL DEBOREI” nr.47 din luna ianuarie 2015, la pag15 și a fost preluat cu acordul editorului revistei.

Editor : Aurelia Gabor

1425 Zion Church Rd., Hickory, NC, 28602,

Tel. 36o-944-9638 ;

EMail : aureliagabor@yahoo.com

CONCERT LA PETROSANI

 

Concert de muzica crestina, la Biserica Penticostala Filadelfia Petrosani, joi 7 august 2014, orele 18.00

CONCERT LA PETROSANI

Joi, 07.08.2014, orele 18.00,

la Biserica Penticostala        Filadelfia

                   din Petrosani

FEMEIA SAMARITEANCA – Nevrednica dar pretioasa

Centrul Debora

 

   Prezentarea si dezbaterea temei :

FEMEIA SAMARITEANCA – Nevrednica dar pretioasa

locatia  –  Biserica Crestina Baptista „Golgota” – Petrosani – strada Petru Maior nr.6

prezentator  –  Aurelia Gabor, editor revista crestina pentru femei „De sub finicul Deborei”

 data  –  sambata 26 IULIE 2014,   orele11,

:

 

M-a transformat …iubirea

 

Aurelia GaborM-a transformat… Iubirea

”Luaţi seama, deci, să umblaţi cu băgare de seamă,

nu ca nişte neînţelepţi, ci ca nişte înţelepţi.

Răscumpăraţi vremea, căci zilele sunt rele.

De aceea nu fiţi nepricepuţi, ci înţelegeţi care este voia Domnului”

Efeseni 5:15-18

Doar cu câteva zile în urmă am pășit în Anul Nou 2014 și, probabil că, încă ne mai stăruie în minte câteva întrebări caracteristice oricărui început de an : cum va fi anul acesta pentru lumea în care trăim ? Va fi pace… ? Va fi… altfel ? Cum va fi pentru familia noastră ? Cum va fi pentru noi personal ? La sfârșitul acestui an, dacă vom ajunge până acolo, vom privi înapoi cu bucurie sau cu regret ? Privim viitorul an cu anticipare sau cu teamă ?

Versetele de mai sus ne atrag atenția, parcă în mod intenționat, asupra viziunii pe care ar trebui să o avem cu privire la viața noastră, în mod special acum, la început de an, ocazie de noi oportunități și direcții.

Am citit zilele trecute o secvență din viața Katherinei Lowes, soția directorului închisorii Sing Sing din aria New York. Prin dragostea dezinteresată și necondiționată ce a arătat-o deținuților din închisoarea aflată sub conducerea soțului ei, aceasta a reușit să schimbe condiția acelor oameni și mintea lor.

La 1 Ianuarie 1920, Lewis Edward Lawes a fost numit directorul închisorii Sing Sing din aria New York și a rămas pe aceeași poziție până la pensionarea lui, 21 de ani mai târziu. În timpul acesta, condiția morală a deținuților de acolo s-a schimbat atât de mult încât criminologiștii care au studiat fenomenul, l-au întrebat pe Lowes, la pensionarea sa, care a fost secretul acestei transformări miraculoase, deoarece cei închiși acolo erau din categoria celor mai violenți criminali. Răspunsul lui a fost neașteptat : ”Totul se datorează soției mele, Katherine, care este îngropată lângă zidurile închisorii…”.

Katherine Lowes, mamă a trei fete, după ce soțul ei a preluat conducerea închisorii Sing Sing, a fost sfătuită ca nu cumva să pună vreodată piciorul în incinta închisorii respective, unde erau încarcerați cei mai de groază criminali ai vremii. Plină de dragoste și compasiune pentru oameni, Katherine însă nu a plecat urechea la asemenea sfaturi ci, dorind să arate dragoste creștină, acolo unde o așezase Dumnezeu, a început să viziteze închisoarea, neavând teamă să stea, împreună cu fiicele ei, între acești marginalizați ai societății, din cauza purtării lor rele și a crimelor ce le săvârșiseră. Când a descoperit că unul din deținuți era orb, l-a învățat pe acesta alfabetul Braille, deși i-a luat și ei destul timp ca să îl învețe ea întâi. Descoperind un alt deținut care era mut, Katherine a învățat ”sign language” (semnele necesare) și apoi l-a învățat pe deținutul respectiv cum să comunice cu cei din jur în felul acesta. La orice fel de celebrare ar fi avut loc în închisoare, Katherine, împreună cu fiicele ei, era nelipsită, stând la masă cu deținuții și petrecând timp cu ei.

Dar într-o zi, Katherine a avut un accident și a murit. A doua zi, soțul ei nu a venit la  serviciu și toți deținuții au știut că ceva tare rău trebuie că s-a întâmplat de directorul nu a venit la lucru. Și au aflat ! Cea care le arătase atâta dragoste și înțelegere, care le vorbise despre iertarea lui Dumnezeu, mult deasupra iertării legilor și a oamenilor, cea care nu s-a temut să stea la masă cu ei, împreună cu fetele ei, la diferite celebrări, nu mai era printre cei vii. Locuința directorului închisorii se afla doar la cca 1 km de închisoare și acolo se afla și sicriul cu trupul ei neînsuflețit. În ziua înmormântării, directorul adjunct s-a speriat pur și simplu vâzând cca 1000 de deținuți, dintre cei mai periculoși și odioși criminali, adunați la poarta închisorii și cerând să fie lăsați să plece la înmormântarea Katherinei. Fiecare deținut avea lacrimi de durere în ochi. Directorul adjunct, ca de altfel toată lumea, știa cât de iubită a fost Katherine de acești condamnați la închisoare pe viață. De aceea, adresându-se gloatei de deținuți și împotriva oricărei legi, acesta le-a spus : ”Bine, oameni buni ! Puteți să mergeți la înmormântare. Dar, întoarceți-vă înapoi deseară cu toții.” Și a deschis porțile închisorii, lăsându-i să plece, fără nici o supraveghere, pentru a-și arăta respectul lor față de cea care le-a arătat că, deși erau criminali, condamnați la închisoare pe viață, fără nici o valoare pentru societate sau poate chiar și pentru familiile lor, în ochii ei au avut valoare. După înmormântare, la căderea serii, s-a făcut apelul la închisoare : nici unul din ei nu lipsea. Toți s-au întors și au răspuns la apel.

Exemplul acestei femei mi-a atras atenția în mod special acum, la început de an. Ni se oferă o nouă șansă. Cât va fi durata acestei șanse nu știm. Katherine Lowes a trăit 53 de ani. Eu am deja un număr de ani trecuți și la fel aveți și voi. Cât a mai rămas ? O știe doar El. Dar poate că nici nu este atât de important cât mi-a mai rămas de trăit, important este ce voi face cu acest timp, cum voi trata această șansă oferită de Dumnezeu. În versetele din Efeseni 5:15-18, Cuvântul lui Dumnezeu ne îndeamnă să tratăm șansa, timpul ce încă ne este oferit de El pe acest pământ, cu înțelepciune și pricepere, înțelegând care este voia și planul Domnului cu fiecare din noi. Din exemplul Katherinei Lowes am văzut ce poate să facă dragostea față de aproapele nostru. Transformă vieți, chiar și viețile celor mai odioși criminali, a celor mai mari păcătoși. Biblia ne spune că creștinii ar trebui să practice dragostea în toate relațiile lor. Eu mă consider creștină și cred că la fel și cititorii acestui articol. Practic eu, oare, dragostea în toate relațiile ce le am cu cei din jurul meu ? În 1 Cor. 13:1-3, Pavel subliniază prioritatea pe care dragostea ar trebui să o aibă în viața unui creștin, față de toate celelalte daruri : vorbirea în limbi, proorociile, cunoștințele biblice sau omenești, generozitatea, sacrificiile fizice, ba chiar credința este menționată aici. Ideea aceasta pare chiar şocantă dar… ne-o spune Biblia !

Toată lumea în jurul nostru vorbește despre felul în care societatea a regresat din punct de vedere moral și al compasiunii. Și, din nefericire, este o realitate pe care o constatăm cu toții. Problema aceasta a atras atenția sociologilor și a psihologilor și, în urma studiilor efectuate, aceștia au decis că avem nevoie de mai multă educație pentru a corecta violența și imoralitatea, instalate ca la ele acasă în societatea zilelor noastre. Dar iată că Pavel, în 1 Cor. 8:1, are o altă părere cu privire la soluționarea unei societăți decadente : ” … cunoştinţa îngîmfă, pe când dragostea zidește”. Nu cred că avem nevoie de mai multă educație, deși și aceasta își are importanța ei în societate. Dar avem mult mai multă nevoie de dragoste și dacă inimile noastre vor fi afectate de o dragoste sinceră pentru cel de lângă noi, cu siguranță vom avea și o nouă societate.

Cum ne simțim atunci când suntem adânc răniți în sufletul nostru și nimenea nu ne observă ? Ce simțim când suntem roși de o boală grea, uneori poate incurabilă și nimănui nu-i pasă ? Ce simte, oare, un handicapat și cum ar dori să fie tratat de mine ? Care sunt sentimentele unui grup minoritar, când fiecare își vede de drumul lui și nimănui nu-i pasă să le acorde puțină atenție ? Dar cei căzuți în păcate, aflați în divorțuri, fără servicii de ani de zile, jelindu-și copiii care au luat calea drogurilor, a imoralităţii sau chiar au murit ? Lumea din jurul nostru poartă poveri incredibile. Îmi pasă de cineva ? Dau un telefon ? Îmi iau timp să ascult necazul lor ? Uneori dragostea față de aproapele poate să fie doar o lungă tăcere în care să îl asculți doar pe el. Dar faptul că i-ai oferit timpul tău, a fost expresia dragostei tale pentru acea persoană. Acestea sunt câteva aspecte ale iubirii și compasiunii pentru aproapele nostru.

Rugăciunea mea este ca Duhul lui Dumnezeu să ne inspire la a umbla cu băgare de seamă în anul în care tocmai am pășit. Și, chiar dacă zilele sunt rele, să răscumpărăm vremea prin prioritatea ce o vom acorda iubirii aproapelui nostru și încercând să înțelegem care este voia lui Dumnezeu cu noi. Cineva a spus : ”Viața este ceea ce se întâmplă în timp ce îți faci planul să faci ceva diferit…”. Cât este de adevărat… Un an s-a scurs și tocmai am început unul nou. Doamne, ajută-ne să folosim cele 8760 de ore ale anului 2014 în cel mai înțelept mod posibil, pentru Tine și gloria Ta !

”Chiar dacă aş vorbi în limbi omeneşti şi îngereşti, şi n-aş avea dragoste,
sunt o aramă sunătoare sau un chimval zângănitor.
Şi chiar dacă aş avea darul proorociei şi aş cunoaşte toate tainele şi toată ştiinţa ;
chiar dacă aş avea toată credinţa aşa încît să mut şi munţii şi n-aş avea dragoste,
nu sunt nimic.
Şi chiar dacă mi-aş împărţi toată averea pentru hrana săracilor, 
chiar dacă mi-aş da trupul să fie ars, şi n-aş avea dragoste,
nu-mi foloseşte la nimic.”

1 Cor. 13:1-3

„Nu fă rău celui de lângă tine dorind să-i dai o lecție ;

mai bine fă-i bine, ca să învețe lecția iubirii”

Acest material a fost publicat în revista creștină pentru femei ”DE SUB FINICUL DEBOREI” nr.43 din luna ianuarie 2014, la pag. 2-4 și a fost preluat cu acordul editorului revistei.

Editor : Aurelia Gabor

1002 NE 91 Avenue

Vancouver, Washington 98664, Tel. 36o-944-9638 ;

EMail : aureliagabor@yahoo.com

Trei generatii-un nume-DANIEL

„…Mă întreb oare dacă știe cineva  ce responsabilitate trebuie să simți pe o astfel de linie genealogică…”

„…Azi, 26 octombrie, aș dori să evoc figura tatălui meu, la 88 de ani de la nașterea sa și la 22 de ani de la moartea sa…”

„Daniel Cristea (26.10.1925-27.03.1991) a fost cel mai mare dintre cei șase copii ai lui Gligor Cristea și…   citeste AICI

Curat pentru Dumnezeu

ImagineCurat pentru Dumnezeu
de Ligya Bejera, Adelaide, Australia

De ce tot mai puțini tineri trăiesc curat pentru Dumnezeu ? De ce mulți își părăsesc bisericile și se pierd în lumea aceasta, departe de familie, departe de Dumnezeu și… tot mai aproape de păcat… ? Odată ce ai căzut în păcat, cel rău te leagă să nu mai poți vedea lumina, te face să fugi de fața lui Dumnezeu, care ne este Tată.
Tinerii se confruntă cu diferite păcate și mulți le sortează pe categorii : păcate mici și păcate mari… Însă, oricum l-ai sorta, păcatul tot păcat este. Ceea ce doresc să scot în evidență nu este ”dimensiunea” păcatului, ci gravitatea și greutatea lui asupra vieții noastre, asupra relației noastre cu Dumnezeu.
Suntem atacați acolo unde suntem mai slabi și, fie că noi îl considerăm mic, fie mare, în fața lui Dumnezeu, tot păcat rămâne. Domnul însă, în dragostea și bunătatea Lui, mai ține încă deschise porțile harului care, însă, în curând pot fi inchise… Să nu ne lăsăm, deci amăgiți, mai ales de vârsta ce o avem zicând : ”Am timp să mă întorc, sunt tânăr…”. Crede-mă, am umblat și eu pe drumul acela… Doar cel care a trecut prin ceea ce majoritatea tinerilor trec, îi poate înțelege, îi poate iubi în continuare, îi poate încuraja și îi poate ridica din mocirlă. Mulți cad, se înneacă în păcat și cred că nu mai există scăpare. Dar, cum poate să îi câștige Satana pentru el ? Pur și simplu descurajându-i și făcându-i să creadă că Dumnezeu nu îi mai poate ierta pentru ceea ce au făcut. Îi face să se simtă vinovați și fără scăpare mai ales văzând că și cei mai mulți din jurul lor îi condamnă.
O, tânărule, cel care citești aceste rânduri, nu te lăsa amăgit de cel rău, ridică-te și laudă pe Domnul Dumnezeu, leapădă legătura cu care cel rău se bucură de tine, cere-I Domnului Isus să te ajute pentru că El a fost străpuns și pentru tine, pentru a fi liber să poți alege între rai și iad. Iertarea și pocăința sunt la alegerea ta ! Alege azi să te rupi de lanțurile ce te țin, alege astăzi să trăiești curat pentru Dumnezeu, zi de zi, ceas de ceas, clipă de clipă. Bucuria mântuirii va fi prea mare și nu merită să o pierzi din cauza unei voci ce te îndrumă pe cărări străine doar pentru a simți o bucurie falsă de o clipă.
Cele mai des întâlnite stratageme a celui rău sunt ,,descurajarea”, ,,frustrarea”, ,,confuzia”, ,,eșecul moral”, ,,eroare de la doctrină (rătăcire pe planul învățăturii)”. Luptați, luptați, lui Satan izbândă să nu-i dați, dar pe Domnul din inimă să-L lăudați !
Dacă vei întâlni pe cineva căzut, nu te uita cu dispreț la el, nu îl condamna și tu, nu îl face să se afunde mai tare. Ridică-l în dragoste, acceptă-l, iartă-l, asa cum și Hristos a făcut și face cu tine în fiecare clipă. Păcatul tău și păcatul celui căzut, au aceeași greutate, pentru că păcatul tot păcat rămâne în ochii lui Dumnezeu. Amintește-ți mereu că și ție cineva ți-a întins cândva mâna să te ridice, așa că și tu, la rândul tău, trebuie să întinzi mâna mai departe ! Amintește-ți dar, căci și tu, la fel ca cel de lângă tine, ești un păcătos iertat de Domnul Isus.
Îndrăznește să-I ceri ajutor Domnului și, negreșit, vei fi salvat. El nu va lăsa copilul Său în robie, pentru că orice copil al Său are preț în ochii Lui deoarece prețul a fost plătit foarte scump. Nu sta jos, ci ÎNDRĂZNEȘTE ! Fii curajos, luptă, căci Dumnezeu e lângă tine ! Zâmbește, noi toți îți suntem aproape !

Acest material a fost publicat în revista creștină pentru femei ”DE SUB FINICUL DEBOREI” nr.38 din luna august 2013, la pag.6 și a fost preluat cu acordul editorului revistei.

 Editor : Aurelia Gabor

1002 NE 91 Avenue

Vancouver, Washington 98664, Tel. 36o-944-9638 ;

EMail : aureliagabor@yahoo.com

Urmărește

Fiecare nou articol să fie livrat pe email.