NU VOI DUCE LIPSA DE NIMIC

”NU VOI DUCE LIPSĂ DE NIMIC”

			1Domnul este Păstorul meu: nu voi duce lipsă de nimic. 2El mă paşte în păşuni verzi, şi mă duce la ape de odihnă; 3îmi înviorează sufletul, şi mă povăţuieşte pe cărări drepte, din pricina Numelui Său. 4Chiar dacă ar fi să umblu prin valea umbrei morţii, nu mă tem de nici un rău, căci Tu eşti cu mine. Toiagul şi nuiaua Ta mă mângâie. 5Tu îmi întinzi masa în faţa potrivnicilor mei; îmi ungi capul cu untdelemn, şi paharul meu este plin de dă peste el. 6Da, fericirea şi îndurarea mă vor însoţi în toate zilele vieţii mele, şi voi locui în Casa Domnului până la sfârşitul zilelor mele.
	Ce afirmație îndrăzneață și semeață : ”Nu voi duce lipsă de nimic.” Evident, acesta este sentimentul oii deplin satisfăcute de  stăpânul ei, perfect mulțumită de soarta ei. De fapt cuvintele : ”Nu voi duce lipsă de nimic”  pot să aibă o semnificație mai largă decât ar părea la prima vedere. Fără îndoială că sensul principal este a nu duce lipsă de nimic în domeniul hranei și îngrijirilor. Dar un al doilea sens este ideea de       a fi deplin mulțumit de grija Bunului Păstor, și prin urmare de a nu simți nici o nevoie sau dorință de ceva în plus. Aceasta pare să fie o afirmație ciudată venind din partea unui om ca David, dacă o privim numai din punctul de vedere al nevoilor fizice ori materiale. La urma urmei, el era evident un om care cunoscuse mari privațiuni: sărăcie personală, oboseală și neliniște spirituală. De aceea este absurd să afirmi, pe baza acestei declarații că un copil al lui Dumnezeu, oaia în grija Păstorului, nu va experimenta niciodată lipsa ori nevoia. Este necesar să avem o concepție echilibrată despre viața creștină. Când era printre noi, Însuși Marele Păstor Și-a avertizat discipolii înainte de plecarea sa în glorie:”În această lume veți avea suferință, dar fiți cu voie bună, căci Eu am învins lumea”.

Este necesar să avem o concepție echilibrată despre

viața creștină.

Când era printre noi, Însuși Marele Păstor Și-a avertizat discipolii înainte de plecarea sa în glorie:

”În această lume veți avea suferință, dar fiți cu voie bună, căci Eu am învins lumea”.

O eroare destul de răspândită în zilele noastre printre creștini este presupunerea că prosperitatea materială este un semn semnificativ al binecuvântării lui dumnezeu asupra vieții lor. Lucrul acesta este complet fals.

Bazându-ne pe învățătura biblică, putem trage concluzia că David nu făcea aluzie la sărăcia materială sau fizică atunci când zicea : ”Nu voi duce lipsă de nimic.”  De aceea un creștin trebuie să-și examineze atent viața. Trebuie să recunoască faptul că este posibil ca unii copiii ai lui Dumnezeu să fie chemați a experimenta lipsa bogăției sau a benificiilor materiale. Trebuie să-și privească șederea pe acest pământ ca un scurt interludiu în timpul căruia va putea cunoaște foarte bine vreo privațiune fizică.

Cu toate acestea, în mijlocul încercării, poate încă să se laude : ”Nu voi duce lipsă de nimic.” Nu-mi va lipsi grija expertă și călăuzirea Stăpânului meu.

Pentru a pricepe semnificația profundă a acestei afirmații simple, e necesar să înțelegem diferența care există între a aparține unui stăpân ori altuia, Bunului Păstor sau unui impostor. Isus însuși a avut mare grijă de a preveni pe cei care doreau să-L urmeze că era pur și simplu imposibil să slujească la doi stăpâni. Ori îi aparții Lui, ori altuia.

În definitiv, bunăstarea unei turme depinde în întregime de modul în care proprietarul se ocupă de ea.

Proprietarul turmei de la ferma vecină :

• § era cel mai indiferent pe care l-am cunoscut vreodată
• § nu se îngrijea absolut deloc de condițiile de viață ale turmei lui
• § nu consacra decât puțin timp, sau chiar deloc oilor sale, lăsându-le să-și găsească ele singure hrana cum puteau, fie vara, fie iarna.

Pajiștile lui erau neglijate.

Oile erau o pradă ușoară pentru lupi, câini și hoți.

În fiecare an, bietele animale erausilite să pască o iarbă săracă și arsă

În fiecare an era o criză de fân hrănitor și de grăunțe nutritive pentru oile înfometate.

Adăposturile destinate păzirii și protejării oilor suferinde de furtuni și viscol erau mici și prost făcute.

Oile aveau de băut doar o apă murdară și noroioasă.

Lipseau de asemenea sarea și celelalte minerale care erau neapărat necesare drept compensare pentru pajiștile lor sărăcăcioase.

În starea lor vlăguită, slabă și bolnăvicioasă, bietele oi făceau o impresie jalnică.

Cu ochii minții le văd și astăzi îngrămădite unele în altele lângă gard, în grupuri mici, uitându-se țintă cu dor printre firele de sârmă la pășunea bogată ce se afla de parte cealaltă.

Proprietarul egoist și fără inimă părea complet insensibil și indiferent față de atâta suferință. Pur și simplu nu-i păsa. Ce dacă oile lui doreau iarbă verde, apă proaspătă, umbră, adăpost sau protecție contra furtunilor? Ce dacă doreau să fie vindecate de răni, vânătăi, boli și paraziți?

El ignora nevoile lor – nu-și bătea capul cu ele. De ce s-ar fi îngrijit de ele? Că doar erau numai niște oi – destinate abatorului.

Niciodată n-am privit aceste biete animale fără să mă gândesc că acest om era însăși imaginea acestor stăpâni ticăloși, Păcatul și Satan, domnind peste turma lor și bătându-și joc de starea tristă a celor ce cad sub stăpânirea lor…..

Extras din cartea  ” Un păstor meditează la Psalmul 23”  –   Phillip Keller

CONCERT DE MUZICĂ CREȘTINĂ

Duminică 05 august 2012

va avea loc un

CONCERT DE MUZICĂ CREȘTINĂ,

în Biserica Penticostală ”FILADELFIA” din Petroșani,

cu începere de la orele 18.00